Secția Flora şi Vegetaţia României

Amplasament și suprafață

Ocupând 21,76 ha, reprezintă secţia cu cea mai mare întindere pe teritoriul Grădinii Botanice "Anastasie Fătu" din Iaşi.

Principii de organizare

Principiul de bază este cel al reprezentării pe verticală a principalelor zone şi etaje de vegetaţie din ţara noastră (favorizată de formele de relief naturale existente), iar pe orizontală a florei şi vegetaţiei specifice fiecărei provincii istorice a României. Un alt principiu este cel al conservării prin cultură a unui fond genetic vegetal cât mai variat din flora ţării noastre (popularea acestei secţii se realizează cu material autentic, colectat din flora spontană a ţinuturilor respective).

Descriere

Provinciile reprezentate sunt urmatoarele:

  • Moldova: vegetaţia forestieră este reprezentată prin păduri rare de stejar brumariu (Quercus pedunculiflora) şi stejar pufos (Quercus pubescens) cu tufe de bujor românesc sălbatic (Paeonia peregrina), alături de un stejăriş mixt format din stejar şi gorun (Quercetum robori - petraeae) şi un frumos făget (Galio schultesii - Fagetum), deasupra căruia sunt reprezentate pădurile de conifere montane, mixte (fag şi brad - Pulmonario rubrae - Fagetum) şi pure (Hieracio transsilvanici - Piceetum) aceasta din urmă adăpostind în partea sa nordică câteva exemplare de jneapăn (Pinus mugo) şi zâmbru (Pinus cembra) specifice etajului subalpin. Pajiştile îmbină fragmente din vegetaţia spontană existentă anterior înfiinţării grădinii botanice cu fragmente amenajate în care sunt diseminate pâlcuri de vişinel (Cerasus fruticosa), migdal pitic (Amygdalus nana) sau caragana (Caragana frutex var. mollis). Suprafeţe reduse prezintă câteva zone cu sărături de coastă unde cresc peliniţa de sărătură (Artemisia santonica), închegătoarea (Limonium gmelinii) etc.

  • Transilvania: reprezentată prin pădurile de cer (Quercus cerris) şi garniţă (Quercus frainetto) cu flora ierboasă caracteristică, la marginea cărora se află câteva tufe de liliac transilvănean (Syringa josikaea). Etajarea vegetaţiei continuă cu un stejăriş în amestec cu carpen (Querco robori - Carpinetum), urmată de un făget cu carpen (Carpino - Fagetum) desparţite printr-o poiană largă de un molidiş (Hieracio transsilvanici - Piceetum) şi un pâlc de zadă (Larix decidua ssp. carpatica). O turbărie amenajată permite cultivarea unor specii rare: salcia târâtoare (Salix rosmarinifolia), Angelica palustris etc.

  • Banat: reprezentat printr-un monticol seminatural îmbrăcat în stânci de calcar ce redă o imagine în miniatură a muntelui Domogled, pe care sunt plantate specii caracteristice zonei: pinul de Banat (Pinus nigra ssp. banatica), alunul turcesc (Corylus colurna), liliacul (Syringa vulgaris), jugastrul bănăţean (Acer monspessulanum), diverse specii de scoruş (Sorbus dacica, S. borbasii), iris (Iris variegata), drobul (Chamaecytisus ratisbonensis) etc. Sub scutul protector al pădurii s-au adaptat ghimpele (Ruscus aculeatus si R. hypoglossum) şi smochinul (Ficus carica).

  • Muntenia: principalele formaţiuni vegetale din această provincie sunt redate altitudinal de la baza versantului spre vârf prin păduri de stejar (Quercus robur), apoi de gorun (Quercus petraea), de fag (Fagus sylvatica), iar în partea cea mai înaltă grupuri de conifere alcătuite din pin (Pinus sylvestris) şi molid (Picea abies) în amestec cu mesteacăn (Betula pendula).

  • Oltenia: reprezentată de o pădure de cer (Quercus cerris) şi garniţă (Quercus frainetto) unde în stratul ierbos se găsesc spânzul (Helleborus odorus) şi untul pamântului (Tamus communis), iar în partea superioară a versantului, câteva grupuri de liliac (Syringa vulgaris) în amestec cu cărpiniţa (Carpinus orientalis) şi mojdrean (Fraxinus ornus) redau aspecte din vegetaţia acestei provincii.

  • Dobrogea: cuprinde elemente caracteristice Deltei Dunării (reprezentată schematic prin cele 3 braţe amenajate ale Pârâului Podgoriei) cu flora preponderent acvatică şi palustră - pâlcuri de stuf (Phragmites australis) şi papură (Typha latifolia, Typha angustifolia) şi grupuri de plop alb (Populus alba), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), frasin păros (Fraxinus pallisae), frasin de luncă (Fraxinus angustifolia) cu periploca (Periploca graeca) şi viţă sălbatică (Vitis sylvestris) specifice pădurilor de pe grindurile deltei. Zona forestieră a Dobrogei este reprezentată prin pădurile de goruni (Quercus dalechampii, Q. policarpa) cu mojdrean (Fraxinus ornus) şi tei alb (Tilia tomentosa), urmate de pâlcuri de stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) şi amestecuri de cărpiniţă (Carpinus orientalis) şi mojdrean (Fraxinus ornus). O caracteristică aparte a provinciei dobrogene o reprezintă tufişurile cu arbuşti spinoşi, greu de străbătut, cunoscute sub numele de "sibliac" formate din spinul lui Christos (Paliurus spina-christi), iasomie cu flori galbene (Jasminum fruticans), dracilă (Berberis vulgaris), păducel (Crataegus monogyna) s.a.

Centrul secţiei Flora şi vegetaţia României este ocupat de un lac de acumulare cu o suprafaţă de 2,1 ha care adăposteşte, printre numeroase specii iubitoare de multă umiditate, şi nuferi galbeni (Nuphar luteum). În afara acestui teren, secţia mai dispune de aproximativ 100 m² de precultivare, unde este obţinut din seminţe material botanic, în special taxoni endemici, rari sau ameninţaţi: Astragalus roemeri, Dianthus spiculifolius, Allium obliquum, Cerastium transsilvanicum etc.