Gradina Botanica Iasi - Complexul de sere

Complexul de Sere este situat în zona centrală a sectorului Ornamental, ocupă o suprafaţă de 5500 m² şi cuprinde 21 de compartimente. Dintre acestea, 8 sunt deschise permanent spre vizitare, iar alte 3 sunt accesibile vizitatorilor în anumite perioade din an, cu ocazia diferitelor evenimente expoziţionale.
Accesul în serele de vizitare se realizează pe două căi: prin intrarea principală în pavilionul administrativ, de unde se poate ajunge la sera Mediteraneeană sau la sera Palmariu sau prin intrarea de pe aleea ce separă secţiile Ornamentală şi Fitogeografică. Pe aici se ajunge la sera Cicadatelor, Tropicală, a Suculentelor şi a Cactusilor. O a treia intrare, prin sera Expoziţională, este accesibilă publicului doar cu ocazia evenimentelor organizate în acest spaţiu.

Descriere

Complexul de sere adăposteşte circa 2.210 taxoni, cu origine în ţinuturile subtropicale, tropicale şi ecuatoriale ale globului. Colecţiile sunt grupate după provenienţa geografică a plantelor, ţinând cont de cerinţele ecologice, în sere calde, temperate sau reci.

Colecţia plantelor xerofile reprezintă o asociaţie eterogenă de taxoni cu aspect arboricol, care provin din zone cu climat subtropical de tip mediteranean. Cei mai mulţi taxoni sunt binecunoscuţi: măslinul (Olea europaea), rodiul (Punica granatum), roşcovul (Ceratonia siliqua), oleandrul (Nerium oleander), rosmarinul (Rosmarinus officinalis), chiparosul (Cupressus sempervirens). Vegetaţia din zonele analoage celor mediteraneene, localizată în sudul Africii de Sud este reprezentată în colecţiile cultivate în sere prin speciile Myrsine africana, Agapanthus africanus (crin albastru), Haemanthus albiflos, Clivia miniata (crin roşu).

Flora zonelor tropicale şi subtropicale este probabil cea mai bine reprezentată prin specii lemnoase şi ierboase ce provin de pe continentele asiatic, american şi australian.

Dintre speciile arborescente cele mai cunoscute şi răspândite în cultură aparţin genului Ficus, apreciate în general pentru aspectul decorativ. În serele grădinii sunt cultivate peste 150 de exemplare aparţinând la peste 20 taxoni (specii şi varietăţi horticole): F. benjamina (ficusul plângător), F. elastica (ficusul de cauciuc), F. pumila. Numeroase specii lemnoase tropicale sunt foarte apreciate pentru aspectul decorativ al frunzelor: Cordyline, Dracaena, Aucuba, soiuri de Codiaeum variegatum (croton) etc.

În grupul mare al speciilor arborescente palmierii ocupă un loc aparte, aspectul lor caracteristic fiind asociat cu zonele exotice. În serele grădinii se cultivă numeroase exemplare din specii cu frunze cu aspect palmat (Chamaerops humilis - palmierul pitic, Trachycarpus fortunei - palmierul evantai, Washingtonia filifera) sau penat (Phoenix dactylifera – curmal, Chrysalidocarpus sp.).

O importanţă deosebită pentru specialişti prezintă exemplarele ce aparţin familiei Cycadaceae, forme primitive în cadrul plantelor fanerogame actuale. Cea mai răspândită specie a genului este Cycas revoluta, originară din Japonia. Colecţia mai cuprinde şi alţi reprezentanţi ai grupului: Ceratozamia mexicana (originară din America Centrală), speciile africane Encephalartos ferox şi Stangeria eriopus.

Plantele exotice erbacee de origine tropicală cunoscute în cultură de mult timp provin mai ales din regiunile sudamericane şi asiatice. Horticultorii amatori apreciază aceste plante fie pentru frunzişul remarcabil prin formă şi culoare, fie pentru florile care adesea impresionează prin aspect sau dimensiuni.

Probabil plantele cele mai iubite pentru frunzişul lor sunt ferigile (Pteridophyta), care se fac remarcate fie prin luxurianţă (Asplenium, Nephrolepis), fie prin eleganţă (Adiantum, Davallia, Sellaginella). În aceeaşi categorie de plante se înscriu specii din genurile Begonia (plamân), Peperomia, Pilea, Colocasia (taro), Dieffenbachia, Monstera, Syngonium, Tradescantia (telegraf).

Numeroase plante decorative prin flori aparţin familiei Gesneriaceae, Acanthaceae sau Araceae. În cazul ultimei familii botanice se remarcă speciile genului Anthurium (floarea flamingo) ce dispun de o inflorescenţă atrăgătoare prin forma şi coloritul spadixului şi spatei; mai puţin cunoscuţi sunt reprezentanţii genului Spathiphyllum (crinul păcii).

Colecţia de plante suculente cuprinde reprezentanţi din familii botanice diferite ce au caracteristici esenţiale comune ce le permit supravieţuirea în zone aride: reţin şi acumulează apa în organele vegetative.
Marea majoritate a cactuşilor provin din regiunile deşertice sau semideşertice ale Americii de Nord şi Sud, zona mexicană fiind cea mai bogată în specii. În serele grădinii familia Cactaceae prezintă specii din genurile Astrophytum, Cereus, Rebutia, Echinocereus, Echinopsis, Opuntia, Mammillaria (reprezentat de peste 500 de exemplare). Din aceleaşi zone aride americane provin reprezentanţi ai genurilor Agave, Yucca, Nolina, cu specii apreciate şi cultivate pentru aspectul ornamental.

În zonele cu deficit pluviometric din Asia, Australia, dar mai ales Africa se dezvoltă reprezentanţi din familii caracteristic suculente (Crassulaceae – Aeonium, Crassula, Sedum, Kalanchöe; Aizoaceae) sau la care suculenţa este un fenomen sporadic (Asparagaceae cu genurile Aloe sau Sansevieria; Euphorbiaceae cu unele specii de Euphorbia; Apocynaceae cu genurile Stapelia sau Ceropegia).

Plantele utile provenite din zonele tropicale şi subtropicale sunt prezentate în diferite spaţii şi predomină cele cu utilizări alimentare.
Dintre plantele de la care se utilizează fructele comestibile amintim: avocado (Persea americana), roşcovul (Ceratonia siliqua), mango (Mangifera indica), moşmonul japonez (Eriobotrya japonica), Psidium guajava (guaiava).

O colecţie foarte apreciată, care stârneşte interesul vizitatorilor în sezonul hibernal (decembrie – martie) este cea de azalee (Rhododendron) şi camelii (Camellia). Azaleele sunt reprezentate de sute de exemplare ce provin în majoritate de la circa 25 de soiuri care au printre speciile parentale pe R. simsii.
Colecţia de camelii a grădinii cuprinde exemplare de la 15 soiuri care au drept specii parentale pe Camellia japonica, C. cuspidata, C. reticulata sau C. sinensis. Toate exemplarele cu valoare horticolă sunt valorificate în cadrul unei expoziţii anuale.

Tematica

Complexul de Sere reprezintă o completare a secţiei Fitogeografice, aici fiind cultivate specii ce nu rezistă in condiţiile climatice ale zonei noastre. Împreună, cele două secţii reuşesc să ofere vizitatorilor o imagine cât mai completă asupra florei din diferite zone biogeografice.

Complexul de sere

Amplasament și suprafață

Descriere

Tematica